Definita cuvantului polar
POLÁR I. adj. 1. referitor la poli (2), de la poli, caracteristic polilor. ♦ zonă ~ă = zonă cuprinsă între latitudinile de 75 și poli; cerc ~ = cerc paralel cu ecuatorul, care delimitează zonele polare; Steaua P~ă = stea principală din constelația Carului-Mic, care indică direcția nord. 2. referitor la polii unui magnet sau ai unei pile electrice. ◊ referitor la un corp, la un mediu care prezintă polaritate. 3. (mat.) coordonate ~ e = coordonate al căror sistem de referință este format dintr-un punct (pol) și o semiaxă cu originea în acesta. 4. (fil.) care se află în raport de polaritate (2). II. s. f. loc geometric al punctelor conjugate cu un punct dat, în raport cu cele două puncte în care o secantă variabilă ce trece prin punctul dat intersectează o conică. (< fr. polaire, lat. polaris, it. polare)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu polar
PLURIMILENÁR, -Ă adj. multimilenar. (< pluri- + milenar) Vezi definitia »
DINȚÁR, dințáre, s.n. 1. Unealtă cu care se înclină dinții ferăstrăului de o parte și de alta a pânzei. 2. Grătar în dreptul scocului morii, care oprește pătrunderea corpurilor aduse de apă. Vezi definitia »
șuierár, -e, s.n. (reg.) 1. nai. 2. fluier din coajă de salcie. Vezi definitia »
LUMPENPROLETÁR, lumpenproletari, s. m. Persoană care face parte din lumpenproletariat. – Din lumpenproletariat (derivat regresiv). Vezi definitia »
TRAMCÁR s. n. vehicul tras de cai, în trecut, pentru transportul în comun, în orașe. (< engl. tram-car) Vezi definitia »