DOM, domuri, s. n. 1. Catedrală impunătoare, biserică principală în unele orașe italiene, germane etc.; p. ext. clădire monumentală; p. restr. acoperiș care îmbracă la exterior o cupolă a unei clădiri monumentale. 2. Recipient de oțel montat la partea superioară a corpului unei căldări orizontale de aburi. 3. Structură geologică în formă de boltă largă, circulară sau eliptică. [Var.: (înv., 1) dómă s. f.] – Din fr. dôme. Cf. it. duomo, germ. Dom. Vezi definitia »

LAGOSTÓM s. n. malformație congenitală cu buza superioară crestată ca la iepure. (< fr. lagostome) Vezi definitia »

RINOSCLERÓM s.n. (Med.) Boală infecțioasă caracterizată printr-o secreție cronică și infiltrația sclerozantă a mucoasei nazale. [Pl. -oame. / < fr. rhinosclérome, cf. gr. rhis – nas, skleroma – tumoare dură]. Vezi definitia »

PEDONÓM s.m. (Ant.) Magistrat în statul spartan, care supraveghea educația. [< fr. pédonome, cf. gr. pais – copil, nomos – lege]. Vezi definitia »

MELANOSARCÓM s. n. tumoare malignă din celule care conțin melanină. (< fr. mélanosarcome) Vezi definitia »