TAR, taruri, s. m. Veche unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 125 de ocale. ♦ Sarcină, povară. – Din magh. tar. Vezi definitia »

BARBÁR, -Ă s. m. f. 1. nume dat de greci și romani oricărui individ care aparținea unei populații străine. 2. (pl.) nume dat în trecut popoarelor migratoare care au invadat Europa la începutul evului mediu; (sg.) individ aparținând unui asemenea popor. 3. (fig.; și adj.) om crud, sălbatic, necivilizat; grosolan. ◊ (adv.) în mod crud, sălbatic. (< fr. barbare, lat. barbarus) Vezi definitia »

buzunár s. n., pl. buzunare (buzunări) Vezi definitia »

arár (-re), s. n. – Prelată din păr de capră. Tc. harar (Lokotsch 832). Vezi definitia »

CENSUÁR adj., s. n. (sclav) obligat doar să plătească stăpânului un cens (2). (< it. censuario) Vezi definitia »