INVOLÚȚIE s. f. 1. transformare regresivă a unui țesut, organ sau organism. 2. revenire a unui organ la starea normală, după o dezvoltare anormală în urma unei boli sau a unei stări organice excepționale. 3. (mat.) transformare biunivocă a unei mulțimi în ea însăși. 4. (fil.) trecerea de la eterogen la omogen, de la multiplu la unitate. 5. ondulație a unor straturi subțiri de sedimente sau roci detritice care apar sub influența acțiunii înghețului. (< fr. involution, lat. involutio) Vezi definitia »

-TOXÍE elem. tox(i)-. Vezi definitia »

RADIODEFECTOSCOPÍE [< fr.] s.f. Metodă de control nedistructiv bazată pe deosebirea condițiilor de propagare (absorbție) a radioundelor din gama de unde centimetrice și milimetrice în diferite medii (în principal, în dielectrici); se folosește pentru depistarea defectelor superficiale, măsurarea grosimii acoperirilor de dielectrici, controlul calității și dimensiunii foilor, sârmelor, barelor metalice în procesul de fabricație. Sursa: Dicționar Enciclopedic, vol. VI, R-Ș, 2006. Vezi definitia »

DECREPITÁȚIE s. f. decrepitare. (< fr. décrépitation) Vezi definitia »

apendicectomie (-di-cec-) (in DOOM era apendictomie) Vezi definitia »