OCEANOGRAFÍE s. f. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul fenomenelor fizice și chimice din oceane și din mări și al reliefului și structurii fundului oceanelor și al mărilor; oceanologie. ♦ Știință care se ocupă cu studiul influenței mediului marin asupra florei și a faunei marine de la diferite adâncimi. – Din fr. océanographie. Vezi definitia »

SUPERFECUNDÁȚIE s.f. (Biol.) Fecundare succesivă a două ovule la interval de câteva zile unul de altul, ambele provenind din aceeași ovulație. [< fr. superfécondation]. Vezi definitia »

BRAHIALGÍE s.f. Durere a brațului. [Gen. -iei. / < fr. brachialgie, cf. lat. brachium – braț, gr. algos – durere]. Vezi definitia »

BIOTELEMETRÍE s. f. ramură a biologiei care studiază de la distanță parametrii proprii organismelor vii. (< fr. biotélémétrie) Vezi definitia »

AUTOPSÍE s. f. deschidere și examinare a unui cadavru în scopul stabilirii cauzei morții; necropsie. (< fr. autopsie) Vezi definitia »