Definita cuvantului coabitare
COABITÁRE, coabitări, s. f. (Jur.) Faptul de a coabita. [Pr.: co-a-] – V. coabita.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu coabitare
PUSTULUÍRE v. pustului. Vezi definitia »
SCĂLĂMBĂIÉRE s. f. v. scălâmbăiere. Vezi definitia »
AȚIPÍRE, ațipiri, s. f. Faptul de a ațipi. – V. ațipi. Vezi definitia »
AVIVÁRE, avivări, s. f. Acțiunea de a aviva. Vezi definitia »
INCARNÁRE s.f. Acțiunea de a (se) incarna și rezultatul ei; incarnație. [Var. încarnare s.f. / < incarna]. Vezi definitia »