NEOHEGELIANÍSM s. n. curent filozofic contemporan apărut în Anglia, care stimulează studiul filozofiei lui Hegel, dar preia din aceasta laturile ce țin de sistemul său idealist, interpretându-le în spirit subiectivist. (< fr. néo-hégélianisme) Vezi definitia »

EXTREMÍSM s. n. Atitudine, doctrină a unor curente politice care, pe baza unor opinii, idei, păreri exagerate, unilaterale, extreme, urmăresc prin măsuri violente sau radicale să impună programul lor. – Din fr. extrémisme. Vezi definitia »

BIPARTÍSM s. n. formă de guvernământ constituită din două partide politice. (< fr. bipartisme) Vezi definitia »

ABOLIȚIONÍSM s.n. Mișcare politică în plină dezvoltare în prima jumătate a sec. XIX în S.U.A., prin care se propaga desființarea sclaviei negrilor cu scopul de a obține forță de muncă liberă pentru industria și agricultura capitalistă. [Pron. -ți-o-. / < fr. abolitionnisme]. Vezi definitia »

BARBARÍSM, barbarisme, s. n. Cuvânt împrumutat dintr-o limbă străină fără a fi necesar (și fără a se asimila în aceasta); cuvânt de jargon. – Din fr. barbarisme, lat. barbarismus. Vezi definitia »