TRIMÓRF, -Ă adj. Care prezintă trimorfism. [< fr. trimorphe, cf. gr. tri – cu trei, morphe – formă]. Vezi definitia »

HETEROMÓRF, -Ă adj. cu forme variate; polimorf. ◊ (despre substanțe) care prezintă forme cristaline diferite. (< fr. hétéromorphe) Vezi definitia »

ZIGOMÓRF, -Ă adj. (Bot.; despre flori) Cu simetrie bilaterală, cu un singur plan de simetrie. [< fr. zygomorphe, cf. gr. zygon – jug, morphe – formă]. Vezi definitia »

ISOPOLIMÓRF, -Ă adj. v. izopolimorf. Vezi definitia »

-MÓRF Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) formă”, „care are forma de”. [< fr. -morphe, it. -morfo, cf. gr. morphe]. Vezi definitia »