polisilabíe, polisilabíi, s.f. (înv.) caracteristică a unei limbi de a avea cuvinte polisilabice. Vezi definitia »

OMFALOTRIPSÍE s.f. (Med.) Strivire a cordonului ombilical. [Gen. -iei. / < fr. omphalotripsie, cf. gr. omphalos – ombilic, tripsis – strivire]. Vezi definitia »

-METRÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „măsurare”, „măsură”. [< fr. -métrie, it. -metria, cf. gr. metrion]. Vezi definitia »

ÁRIE¹ s.f. 1. (Mat.) Întindere, mărime a unei suprafețe limitate. 2. Zonă de răspândire a unui fenomen, de desfășurare a unei activități etc. ♦ Zonă în care este răspândit un anumit gen de animale sau de plante. ♦ Zonă în care se vorbește o anumită limbă, un dialect etc. sau în care se întâlnește un anumit fenomen lingvistic. [Pron. -ri-e, gen. -iei. / < lat. area, cf. fr. aire]. Vezi definitia »

BOTANOGRAFÍE s. f. botanică descriptivă. (< fr. botanographie) Vezi definitia »