SITÚLĂ s.f. (Arheol.) Vas de metal de forma unei găleți moderne, prevăzut cu o toartă mobilă deasupra și folosit la scos apă. [< lat. situla]. Vezi definitia »

NUIELÚȘĂ, nuielușe, s. f. Diminutiv al lui nuia; nuieluță. [Pr.: nu-ie-] – Nuia + suf. -ușă. Vezi definitia »

MĂ?MBR//U I ĕ n. 1) Parte articulată a corpului uman și al unor animale, care servește la deplasare sau la simțire. ◊ ~ superior mână. ~ inferior picior. 2) Organ genital masculin; penis. /<lat. membrum, fr. membre MĂ?MBR//U II ĩ m. 1) Persoană considerată ca fiind parte componentă a unei comunități. 2) Unitate, organizație sau stat, luat ca parte componentă (a unei organizații, asociații sau alianțe). 3) Parte a unei ecuații sau inegalități matematice. /<lat. membrum, fr. membre Vezi definitia »

mială, miale s. f. picior. Vezi definitia »

BRASÁRDĂ, brasarde, s. f. 1. Fâșie de pânză sau de stofă care se trece în jurul brațului pentru a indica calitatea unei persoane; banderolă. 2. Parte a armurii care protejează brațul. – Din fr. brassard. Vezi definitia »