cațabáie, cațabắi, s.f. (reg.) fată cu țâțe mari. Vezi definitia »

PRECÍNCȚIE s.f. Fiecare dintre scările unui amfiteatru roman. [Gen. -iei. / < lat. praecinctio, fr. précinction]. Vezi definitia »

TROMBOCITOPENÍE s. f. reducere a numărului de trombocite din sânge; trombopenie. (< fr. thrombocytopénie) Vezi definitia »

a lua la prăvălie expr. (intl.) a se duce la poliție, a lua pe sus. Vezi definitia »

GRÁȚIE, grații, s. f. 1. Drăgălășenie, finețe, gingășie demonstrate de o ființă în mișcări, atitudini etc.; atracție particulară pe care o provoacă cineva sau ceva prin aspect, mișcare etc.; farmec. ◊ (În mitologia romană) Cele trei grații sau grațiile = cele trei zeițe considerate ca personificări ale frumuseții și gingășiei feminine. ◊ Expr. (Peior.) A face grații = a) a căuta să pară fermecător prin gesturi și atitudini afectate; b) a-și manifesta în mod nejustificat nemulțumirea, a face nazuri. 2. Bunăvoință, preferință, favoare de care se bucură cineva. ◊ Expr. A intra în grațiile cuiva = a câștiga încrederea, bunăvoința cuiva. ♦ Ajutor, milă, îndurare (divină); iertare (de o pedeapsă). ◊ Anul de grație..., formulă emfatică ce precedă indicarea unui an calendaristic. 3. (Cu valoare de prepoziție) Datorită. – Din lat. gratia. Vezi definitia »