Definita cuvantului polis
PÓLIS s. n. (în Grecia antică) oraș-stat, cetate întărită a conducătorului militar, care s-a transformat apoi într-un centru economic și politic. (< gr. polis)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu polis
SCRIS2, -Ă, scriși, -se, adj., subst. I. Adj. Care este însemnat, consemnat în scris, scriptic. II. Subst. (Pop.) 1. S. m. și f. Persoană predestinată să devină soțul sau soția cuiva. 2. S. f. art. Ursită, soartă, fatalitate. – V. scrie. Vezi definitia »
COMPROMÍS1, compromisuri, s. n. Înțelegere, acord bazat pe cedări reciproce; concesie. ♦ Înțelegere între două sau mai multe persoane sau state de a supune unui arbitru rezolvarea litigiului dintre ele. – Din fr. compromis. Vezi definitia »
CÁTHARSIS s. n. 1. (Lit.) Purificare a spiritului cu ajutorul artei prin participare intensă la fenomenul artistic. 2. (În psihanaliză) Efect terapeutic obținut prin descărcarea unei trăiri refulate. [Scris și: catarsis. – Pr.: -tar-] – Din fr. catharsis. Vezi definitia »
ENTÁSIS s. n. (arhit.) partea îngroșată a fusului unei coloane galbate. (< fr. entasis) Vezi definitia »
MIOZÓTIS subst. (Bot.; livr.) Nu-mă-uita. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myosotis. Vezi definitia »