NOÁTEN, -Ă, noateni, -e, s. m. și f. 1. (Pop.) Miel sau mioară de la înțărcare până la doi ani. ◊ (Adjectival) Miel noaten. 2. (Reg.) Mânz a cărui limită de vârstă variază de la șase luni până la doi sau trei ani. 3. (Reg.) Lână (neagră) de miel sau de mioară tunsă în al doilea an. [Var.: noátin, -ă s. m. și f.] – Lat. annotinus, -a, -um „în vârstă de un an”. Vezi definitia »

CÚMEN s. n. Amestec de hidrocarburi benzenice care se găsește în uleiul gudroanelor cărbunilor de pământ și în anumite fracțiuni de petrol. – Din fr. cumène. Vezi definitia »

BITÚMEN s.n. Material compus dintr-un amestec de hidrocarburi, provenit din transformarea naturală a rășinilor de plante și a cerii. [Pl. -nuri. / < lat. bitumen]. Vezi definitia »

LÚMEN I. s. m. unitate de măsură a fluxului luminos, egală cu fluxul emis de o sursă punctiformă și izotropă cu intensitatea de o candelă într-un unghi solid de 1 steradian. II. s. n. deschidere a unui organ anatomic cavitar sau a unor fibre de plante. (< fr., lat. lumen) Vezi definitia »

PNEUMALERGÉN s. n. alergen capabil a declanșa reacții alergice la nivelul aparatului respirator. (< fr. pneumallergène) Vezi definitia »