HITIÓN, -OÁNĂ, hitioni, -oane, adj. (Reg.; despre vite) Slab, prăpădit, jigărit. [Pr.: -ti-o-] – Din magh. hitvány „subțire, rău”. Vezi definitia »

AARON, Vasile (1770-1822, n. sat Glogoveț, jud. Alba), poet român. Prelucrări în versuri și imitații după literatura germană, italiană, latină și greacă („Istoria lui Sofronim și a Haritei cei frumoase”) Vezi definitia »

TIMPANÓN, timpanoane, s. n. Instrument muzical folosit în sec. XVI-XVIII, alcătuit dintr-o cutie de rezonanță în formă de trapez, deasupra căreia erau întinse coarde de metal puse în vibrație cu două ciocănele. – Din fr. tympanon. Vezi definitia »

ADITÓN s.n. (Ant.) Încăpere secretă a unui templu grecesc. [< fr. adyton, cf. gr. adyton – sanctuar]. Vezi definitia »

CARDÓN s. m. Plantă erbacee legumicolă din familia compozeelor, cultivată la noi pe suprafețe mici pentru pețiolul frunzelor și nervura principală, care sunt comestibile (Cynara cardunculus). – Din fr. cardon. Vezi definitia »