SUSPÉNSIE s.f. 1. Atârnare. ♦ Întrerupere (intenționată) a sensului, a frazei. 2. Sistem format din particule solide foarte fine care se găsesc în echilibru într-un lichid. 3. Mod de susținere a echipamentului mobil al unui instrument; piesele care susțin acest echipament. ♦ Legătura elastică dintre un sistem tehnic și piesa lui de reazem. [Gen. -iei, var. suspensiune s.f. / cf. fr. suspension, lat. suspensio]. Vezi definitia »

mitimie s. invar. (înv.) stos, joc de cărți în doi. Vezi definitia »

STEREOMETRÍE s. f. Ramură a geometriei care se ocupă cu măsurarea volumului corpurilor solide. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréométrie. Vezi definitia »

TENTÁȚIE, tentații, s. f. Ispită, ademenire, dorință. [Var.: tentațiúne s. f.] – Din fr. tentation. Vezi definitia »

bogdășíe (bogdáșă), bogdășíi, s.f. (reg.) boroboață, poznă. Vezi definitia »