DIALECTÍSM s. n. 1. cuvânt sau expresie aparținând unui dialect; dialectalism. 2. teorie care consideră că lumea fenomenelor poate fi explicată printr-un șir de opoziții bine alese, care se înlocuiesc reciproc la infinit. (< fr. dialectisme, rus. dialektizm, germ. Dialektismus) Vezi definitia »

CUBÍSM s.n. Mișcare artistică modernă apărută la începutul sec. XX, care procedează la o analiză și recompunere a formelor în volume și planuri geometrice, încercând să exprime simultan existența obiectului ca o totalitate, cu toate fețele, liniile și punctele sale. [Cf. fr. cubisme]. Vezi definitia »

atlantísm s.n. Doctrină a partizanilor pactului atlantic. (< fr. atlantisme) Vezi definitia »

SUBIECTIVÍSM s. n. 1. concepție filozofică idealistă care neagă existența lumii obiective, reducând realitatea la conștiință, la subiect (II, 1). ◊ (în teoria și practica socială) tendință de a ignora sau subaprecia rolul factorilor obiectivi ai dezvoltării, de a sustrage activitatea subiectului de sub determinismul lor. 2. atitudine personală, părtinitoare față de cineva sau ceva. (< fr. subjectivisme) Vezi definitia »

NICOTINÍSM s. n. (Med.) Tabagism. – Din fr. nicotinisme. Vezi definitia »