Definita cuvantului cuvântare
CUVÂNTÁRE, cuvântări, s. f. Acțiunea de a cuvânta și rezultatul ei; vorbire în public desfășurată cu oarecare solemnitate; discurs. – V. cuvânta.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cuvântare
CHINUÍRE, chinuiri, s. f. Faptul de a (se) chinui; chinuială. – V. chinui. Vezi definitia »
TIZANÚRE s. f. pl. ordin de insecte primitive fără aripi, cu corpul acoperit cu solzi sau peri și cu trei apendice filiforme la capătul abdomenului. (< fr. thysanoures) Vezi definitia »
RECOMBINÁRE s.f. Acțiunea de a recombina și rezultatul ei. ♦ (Fiz.) Neutralizare reciprocă a particulelor cu sarcină electrică de semn contrar; recombinație. ◊ Recombinare genetică = schimb de material genetic între bacterii. [< recombina]. Vezi definitia »
PROGRAMÁRE s.f. Acțiunea de a programa și rezultatul ei; (spec.; fin.) hârtie prin care se atestă că s-a programat ceva. ♦ Ramură a matematicilor aplicate care studiază principiile și metodele de rezolvare a problemelor cu ajutorul calculatoarelor electronice. ♦ Operația de elaborare a programului în vederea rezolvării unei probleme la calculatorul electronic. [< programa]. Vezi definitia »
ABANDONÁRE, abandonări, s. f. Acțiunea de a abandona; părăsire. – V. abandona. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z