BRONH(O)- /BRONHI(O)- /BRONȘ- elem. „bronhie”. (< fr. bronch/o/, bronchi/o/-. cf. gr. bronkhos, bronkhia, trahee) Vezi definitia »

SÓTHO subst. 1. S. n. Familie de limbi bantu, incluzând tswana (2), vorbită în sudul Africii. ♦ (p. ext.) Oricare dintre limbile aparținătoare familiei sotho. 2. S. m. Membru al populației vorbitoare a limbilor sotho (1). (cf. engl. sotho < sotho sotho) [AHDEL] Vezi definitia »

HO interj. 1. Strigăt cu care sunt oprite vitele, mai ales caii. ♦ (Fam.; de obicei la adresa unui vorbitor) Destul! stai! oprește-te! ♦ (Rar) Strigăt cu care se îndeamnă vitele la mers. 2. (Repetat; cu accentul frazei pe al doilea element) Exclamație prin care se întăresc spusele cuiva. – Onomatopee. Vezi definitia »

GÁUCHO [GAU-CIO] s. m. păzitor de vite în pampasul argentinian. (< sp. gaucho) Vezi definitia »

șihó! interj. (reg.) strigăt cu care se alungă vițeii. Vezi definitia »