RADIOAMPLIFICATÓR s. n. amplificator radio². (< fr. radio-amplificateur) Vezi definitia »

DERIVÓR, derivoare, s. n. (Mar.) 1. Placă de lemn sau de metal prinsă de chila unei ambarcații cu pânze în scopul împiedicării deplasării laterale a ambarcației și micșorării mișcării. 2. Pânză pentru vreme rea, pentru furtună. – Din fr. dériveur. Vezi definitia »

PROVOCATÓR, -OÁRE, provocatori, -oare, adj. Care provoacă, întărâtă, ațâță, incită, atacă; care atrage atenția asupra sa prin ținută, extravaganță, impertinență, obrăznicie; sfidător, obraznic. ♦ (Substantivat) Persoană care instigă la producerea unui act reprobabil. ♦ Care constituie cauza a ceva, care determină, care pricinuiește ceva. [Var.: (pop.) provocătór, -oáre adj.] – Din fr. provocateur. Vezi definitia »

COPLEȘITÓR, -OÁRE, copleșitori, -oare, adj. Care copleșește. – Copleși + suf. -tor. Vezi definitia »

DISCIFLÓR, -Ă adj. cu receptaculul floral în formă de disc. (< lat. disciflorus) Vezi definitia »