zdreí, zdreiésc, vb. IV (reg.) a juli, a zdrobi. Vezi definitia »

herbatéi s.n. (înv.) ceai. Vezi definitia »

TEMÉI, temeiuri, s. n. 1. Lucrul sau partea cea mai importantă din ceva; temelie, fundament, bază. ◊ Loc. adj. De temei = de bază, solid, serios; însemnat, important. Fără (sau lipsit de) temei = fără bază reală, neîntemeiat, fictiv. ◊ Loc. adj. și adv. Cu temei = a) întemeiat; solid; b) (care este) de-a binelea, temeinic. 2. Motiv, pricină, cauză; prilej. 3. (Pop.) Toi, miez, mijloc (al unei acțiuni, al unui interval de timp). Temeiul nopții. 4. (Înv.) Grosul unei armate. – Din sl. temelĩ. Vezi definitia »

sinferéi s.m. pl. (reg.) garoafă. Vezi definitia »

RETEVÉI, reteveie, s. n. (Pop.) Bucată scurtă de lemn; scurtătură. – Et. nec. Vezi definitia »