PROMETÉIC, -Ă, prometeici, -ce, adj. 1. Care aparține lui Prometeu sau care se referă la mitul acestuia; prometeian. ♦ Fig. Uman, generos. 2. Fig. Măreț, grandios. [Pr.: -te-ic] – Prometeu (n. pr.) + suf. -ic. Vezi definitia »

ironic Vezi definitia »

POSTTÓNIC, -Ă, posttonice, adj. (Lingv.: despre silabe sau sunete) Care urmează după o silabă sau după o vocală accentuată. – Din fr. posttonique. Vezi definitia »

otrávnic, -ă, otrávnici, -ce, adj. (înv.) care dă cuiva otravă. Vezi definitia »

TORÁCIC, -Ă, toracici, -ce, adj. Care se referă la torace, care ține de torace, privitor la torace, de torace. – Din fr. thoracique. Vezi definitia »