spărgăluiálă, spărgăluiéli, s.f. (reg.) spargere. Vezi definitia »

TURBULÉNȚĂ s.f. 1. (Liv.) Tulburare; neorânduială, dezordine; gălăgie. 2. (Fiz.) Stare de mișcare a unui fluid în care există vârtejuri. [Cf. fr. turbulence, lat. turbulentia]. Vezi definitia »

CHÉMBRICĂ s. f. pânză de celofibră sau de bumbac, cu fire extrem de fine și dese. (< engl. cambric) Vezi definitia »

SFENOIDÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a mucoasei sinusului sfenoidal. [Pron. -no-i-. / < fr. sphénoïdite]. Vezi definitia »

MANTINÉLĂ, mantinele, s. f. 1. Împrejmuire dreptunghiulară, rotunjită la colțuri, care delimitează terenul de joc la hochei pe gheață. 2. Marginea interioară a unei mese de biliard. – Din it. mantinella. Vezi definitia »