HEMIAGNOZÍE s. f. agnozie limitată la o jumătate a corpului. (< fr. hémiagnosie) Vezi definitia »

șerpoáie, șerpoáie și șerpói, s.f. (reg.) 1. șerpoaică. 2. (în forma: șârpoaie) funie groasă. Vezi definitia »

SINTONÍE s.f. 1. (Fiz.) Stare a două sisteme care oscilează cu aceeași frecvență. 2. Caracteristică temperamentală constând în ușurința de acomodare afectivă cu mediul ambiant. [Gen. -iei. / < fr. syntonie, cf. gr. syn – cu, tonos – tensiune]. Vezi definitia »

pălángie, pălángii, s.f. (reg.) 1. plantă erbacee ornamentală, cu flori albe, mirositoare, și cu tulpină agățătoare de 5-6 m. 2. telegraf. Vezi definitia »

CRONOLOGÍE s. f. 1. disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu stabilirea epocilor și a datelor. (p. ext.) succesiune în timp a evenimentelor istorice. ◊ sistem de socotire a anilor. 2. listă cu o succesiune cronologică. (< fr. chronologie) Vezi definitia »