córacă – 1. Scarlatină. – 2. Angină. Ngr. ϰόραϰας „corb” (Tiktin). Termen înv. de medicină, ieșit din uz. Vezi definitia »

BÓRMAȘINĂ, bormașini, s. f. Mașină de perforat (prin așchiere) metale, piatră etc. cu ajutorul burghiului; (impr.) mașină de găurit. – Germ. Bohrmaschine. Vezi definitia »

VÚTĂ s. f. 1. lucrare de zidărie în formă de boltă. ◊ porțiune a unei bolți sau arcade între începutul curbei și un punct oarecare de pe aceasta. ◊ partea arcuită a unei porți, a unei ferestre. 2. creasta unui anticlinal; boltă. (<fr. voûte) Vezi definitia »

TĂBLÍȚĂ, tăblițe, s. f. Diminutiv a lui tablă¹. 1. Placă dreptunghiulară de ardezie, înrămată în lemn, pe care scriau cu condei de piatră școlarii începători. 2. (La romani) Placă mică acoperită cu un strat de ceară, pe care se scria cu un stilet. 3. (Înv.) Carnețel în care se notau diverse fapte, maxime etc. – Tablă¹ + suf. -iță. Vezi definitia »

MÉȘĂ s. f. 1. șuviță de păr. ◊ adaos de păr care completează și îmbogățește părul actorului sau al actriței atunci când e nevoie. 2. fâșie de tifon introdusă într-o rană adâncă pentru drenaj. (< fr. mèche) Vezi definitia »