LABIOVELÁR, -Ă adj., s. f. (consoană) care se articulează prin rotunjirea buzelor și atingerea limbii de vălul palatului. (< fr. labiovélaire) Vezi definitia »

DREPTÁR, dreptare, s. n. Riglă, echer sau orice alt instrument folosit (în construcții, în dulgherie etc.) pentru verificarea suprafețelor plane ori pentru trasarea drumurilor. – Drept + suf. -ar. Vezi definitia »

priponar, priponari s. m. (intl.) 1. polițist. 2. gardian de penitenciar. 3. securist. Vezi definitia »

RETROBULBÁR, -Ă adj. înapoia globului ocular. (< it. retrobulbare) Vezi definitia »

biscuițar, biscuițari s. m. (adol., peior.) tânăr cu comportament și trăsături efeminate. Vezi definitia »