ASONÁNȚĂ s. f. 1. rimă imperfectă sprijinită numai pe identitatea vocalei finale accentuate. 2. repetare a aceleiași vocale accentuate într-un vers sau într-o frază, însoțită de consoane asemănătoare, pentru a produce efecte expresive. (< fr. assonance, it. assonanza) Vezi definitia »

MIOCOLPÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a musculaturii peretelui vaginal. [Pron. mi-o-. / < fr. myocolpite, cf. gr. mys – mușchi, kolpos – vagin]. Vezi definitia »

EXÉDRĂ s. f. 1. loc de reuniune în termele și casele romane. 2. anexă în formă de semicerc a unei construcții, care are în interior scaune de-a lungul zidului. ◊ bancă semicirculară, din piatră, în partea de răsărit a absidei, în bisericile catolice. ◊ construcție în semicerc, într-un parc. (< lat. exedra, fr. exédre) Vezi definitia »

AUTOHETERODÍNĂ s.f. (Fiz.) Oscilator realizat prin cuplarea circuitelor de anod și de grilă ale unui etaj cu triodă, folosit în telegrafie. [Cf. fr. autohétérodyne]. Vezi definitia »

SULFÚRĂ s.f. Compus al sulfului cu un metal, cu un metaloid sau cu un radical organic. [Cf. fr. sulfure]. Vezi definitia »