ORBITÁL, -Ă adj. 1. Referitor la orbita unui corp ceresc. ♦ (Despre un mobil) Care parcurge o orbită. 2. Al orbitei ochiului; orbitar. [Cf. fr. orbital]. Vezi definitia »

DOLIHOCEFÁL, -Ă adj., s. m. f. (om) cu craniul lung și îngust. (< fr. dolichocéphale) Vezi definitia »

NERVÁL, -Ă adj. Referitor la nervi. [< fr. nerval, cf. lat. nervus – nerv]. Vezi definitia »

PARABÁL s.n. Captator de gloanțe într-un poligon, construit perpendicular pe direcția de tragere, astfel încât să poată opri cartușele ricoșate; biută. [< fr. pare-balle, cf. gr. paraballe]. Vezi definitia »

TANTÁL² s. m. pasăre înrudită cu barza, având penajul alb și negru, în America, Africa și Asia. (< fr. tantale, lat. tantalus) Vezi definitia »