păuríță, păuríțe, s.f. (reg.) țărancă; soție de plugar. Vezi definitia »

TASTIÉRĂ s.f. (Muz.) 1. Mecanism care declanșează sunetele unui tub de orgă sau coardele unor instrumente cu claviatură. 2. Placă specială din lemn tare, fixată, la instrumentele cu coarde, deasupra părții superioare a cutiei de rezonanță. [Pron. -ti-e-. / cf. it. tastiera – claviatură]. Vezi definitia »

AXÍLĂ s.f. 1. Subsuoară. 2. Unghi format de tulpină și ramuri sau de ramuri și frunze. [Cf. lat. axilla, fr. axile]. Vezi definitia »

MÁCULĂ s. f. 1. pată. 2. modificare de culoare a pielii datorită unei reacții inflamatoare. ◊ pată pe un organ vegetal. 3. depresiune a retinei, la polul posterior al globului ocular, unde acuitatea vizuală este maximă; pată galbenă. (< fr. macule, lat. macula) Vezi definitia »

toámnă (-ne), s. f. – Anotimpul de după vară. – Mr., megl. toamnă, istr. tomne. Lat. autumnus (REW 812), cf. fr. automne, sp. otoño, port. outono; schimbul de gen ca în iarnă, prin analogie cu vară și primăvară (Tiktin; Iordan, Dift., 189; Pascu, Beiträge, 8). Ipoteza unui lat. *autumnĭum (Pușcariu, ZRPh., XXVIII, 688; Pușcariu 1743) nu pare necesară. Explicația trecerii lui u › o(a) prin intermediul unei forme der., cu u aton (Graur, BL, V, 78) nu este suficientă. Probabil trebuie să se pornească de la un lat. *otumna, cu diftongul redus ca în orĭcla ‹ aurĭcŭla; și de aici u › o, prin asimilare, cf. rezultatele din fr. și sp. Der. tomna, vb. ( a petrece toamna); tomnat, s. n. (sezon de toamnă; cheltuiala pazei sau a pășunatului unei turme în timpul toamnei); tomnatic (var. tomnatec), adj. (autumnal); întomna, vb. refl. (a sosi toamna); tomniu, adj. (autumnal). Vezi definitia »