PRETÚRĂ s. f. 1. (la romani) demnitatea, funcția de pretor. 2. (în trecut) serviciul, funcția pretorului (3); local unde își exercita funcția. (< lat. praetura, fr. préture) Vezi definitia »

nâpârcoáică, nâpârcoáice, s.f. (reg.) năpârcă mare. Vezi definitia »

STURIONICULTÚRĂ s.f. Ramură a pisciculturii care se ocupă cu creșterea sturionilor. [Pron. -ri-o-. / cf. it. sturionicoltura]. Vezi definitia »

ÁGĂ, agi s. m. (Înv.) 1. Ofițer din armata otomană. 2. Șef al agiei, având atribuțiile prefectului de poliție de mai târziu. [Var.: agá, agale, s. f.] – Tc. aga. Vezi definitia »

STÉLĂ, stele, s. f. Mic monument cu caracter comemorativ, în formă de coloană sau de pilastru, alcătuit dintr-un singur bloc de piatră și purtând de obicei inscripții sau sculpturi, specific antichității. – Din fr. stèle. Vezi definitia »