PERORAȚIÚNE s.f. v. perorație. Vezi definitia »

TRADIȚIÚNE s. f. v. tradiție. Vezi definitia »

CONCESIÚNE s. f. convenție prin care o persoană fizică sau juridică obține dreptul de a exploata anumite servicii publice sau bunuri ale statului; drept de exploatare a unui bun obștesc, a unei întreprinderi etc. acordat de un guvern unor persoane particulare. ◊ obiectul material al unei asemenea exploatări. (<fr. concession, lat. concessio) Vezi definitia »

MISIÚNE, misiuni, s. f. 1. Însărcinare, împuternicire dată cuiva, sarcină de a face un anumit lucru. 2. Grup de persoane (oficiale) trimis într-o țară străină cu un anumit scop (de obicei diplomatic); delegație. ◊ Misiune diplomatică = reprezentanță diplomatică a unui stat, condusă de un ambasador sau de un ministru plenipotențiar. 3. Acțiune de propagare a creștinismului în țări cu altă religie dominantă; instituție religioasă dintr-o asemenea țară, prin care se propagă creștinismul. 4. Rol, rost, datorie, menire. [Pr.: -si-u-. – Var.: (1, înv.) mísie s. f.] – Din fr. mission, lat. missio, -onis. Vezi definitia »

CAVICÓRNE s.n.pl. Familie de erbivore rumegătoare având coarnele cavitare (taurinele, ovinele, antilopele etc.); (la sg.) animal din această familie. [< fr. cavicornes, cf. lat. cavus – scobit, cornu – corn]. Vezi definitia »