Definita cuvantului practic
PRÁCTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la practică. ◊ care tinde către o acțiune, către o realizare; care realizează ceva, dă rezultate concrete; util. ◊ comod, folositor; ingenios. 2. (despre oameni) cu spirit de acțiune; îndemânatic, destoinic. II. s. f. 1. activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței și dezvoltării societății, în primul rând procesul producției materiale. ◊ aplicare a cunoștințelor teoretice; (p. ext.) experiență, rutină. ◊ stagiu pe care îl face un student sau un elev într-o întreprindere. 2. ansamblu de metode și de procedee aplicate și verificate efectiv. 3. exercitare a unei profesiuni; profesare. 4. (pl.) ceremonie, manifestare exterioară specifică unui cult, unei credințe etc. (< lat. practicus, gr. praktikos, germ. praktisch, după fr. pratique, germ. Praktik, gr. praktike)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu practic
GIROSCÓPIC, -Ă, giroscopici, -ce, adj. Care aparține giroscopului, privitor la giroscop. ◊ Compas giroscopic = aparat care indică unui avion direcția în grade, unei nave nordul geografic etc. – Din fr. gyroscopique. Vezi definitia »
PARANTÉTIC, -Ă, parantetici, -ce, adj. Care este situat între paranteze. – Din fr. paranthétique. Vezi definitia »
TELEGÉNIC, -Ă, telegenici, -ce, adj. Care are expresivitate pe ecranul televizorului. – Din fr. télégénique. Vezi definitia »
FITOGÉNIC, -Ă adj. Fitogen. ♦ (Geol.; despre roci, formații) Format din resturi vegetale, de origine vegetală. [Cf. it. fitogenico]. Vezi definitia »
IDOLÁTRIC, -Ă, idolatrici, -ce, adj. Cu caracter de idolatrie. – Din fr. idolâtrique. Vezi definitia »