TIMPÁN, timpane, s. n. 1. (Anat.) Membrană elastică care desparte partea externă a urechii de cea mijlocie, transmițând prin vibrații undele sonore la urechea internă. 2. Instrument muzical de percuție, asemănător cu toba, dar care poate fi acordat; paucă. 3. (Arhit.) Suprafață de zidărie netedă sau ornamentată cu sculpturi, situată între o grindă orizontală și un arc de deasupra golului unei uși sau al unei ferestre. – Din (1, 3) fr. tympan, (2) it. timpano. Vezi definitia »

germán (germánă), adj. – Neamț. Lat. germanus (sec. XIX). – Der. germanic, adj.; germanism, s. n.; germanist, s. m.; germanistică, s. f.; germaniza, vb.; germanofil, adj.; germanofob, adj.; antigerman, adj. Vezi definitia »

ASTRONAUTICIÁN s.m. Specialist în astronautică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni. / < fr. astronauticien]. Vezi definitia »

STEFANIÁN, -Ă adj., s. n. (din) etajul superior al carboniferului de facies continental. (< fr. stéphanien) Vezi definitia »

CEHOVIÁN, -Ă, cehovieni, -e, adj. De Cehov, al lui Cehov; în maniera lui Cehov. [Pr.: -vi-an] – Cehov (n. pr.) + suf. -ian. Vezi definitia »