VOCÁL, -Ă adj. Referitor la voce, în legătură cu vocea, care produce vocea. ♦ (Despre muzică) Care se cântă cu vocea. [< fr. vocal, cf. lat. vocalis < vox – voce]. Vezi definitia »

neparțiál, neparțiálă, adj. (înv.) imparțial. Vezi definitia »

jurnal, jurnale s. n. (intl.) antecedente penale, cazier judiciar. Vezi definitia »

NEGUVERNAMENTÁL, -Ă, neguvernamentali, -e, adj. (Despre organizații, instituții etc.) Care nu aparține și nu reprezintă un guvern. – Ne- + guvernamental (după fr. non-gouvernemental, engl. non-governmental). Vezi definitia »

TRIUMFÁL, -Ă, triumfali, -e, adj. 1. Care constituie un triumf, care duce la triumf, care vestește o mare biruință; fig. măreț, impunător, solemn, pompos. ◊ Marș triumfal = înaintare rapidă și victorioasă a unei armate într-un teritoriu străin, fără a întâmpina rezistență. Poartă triumfală = poartă a Romei antice (și a altor cetăți din antichitate) prin care intra carul de triumf al comandantului victorios întors din război. 2. (Astăzi rar) Triumfător. [Pr.: tri-um-] – Din lat. triumphalis, fr. triomphal. Vezi definitia »