ÁNCORĂ s.f. 1. Piesă grea metalică, cu brațe în formă de cârlige ascuțite, care se lasă la fundul apei pentru a fixa o navă. ◊ A arunca ancora = a ancora; a ridica ancora = a pleca la drum cu o navă. 2. Cablu care întărește anumiți stâlpi, construcții înalte etc. ♦ Piesă de oțel care întărește legătura dintre elementele unei construcții. [< lat. ancora, cf. it. ancora]. Vezi definitia »

CLAPÉTĂ s. f. 1. clapă de dimensiuni mici. 2. (bot.) parte articulată care închide anterele și care, prin deschidere la maturitate, eliberează polenul. (< fr. clapet) Vezi definitia »

NARCOANALÍZĂ s. f. netodă psihanalitică de explorare a subconștientului cuiva, supus acțiunii unui stupefiant sau hipnotic. (< fr. narco- analyse) Vezi definitia »

ZÂRNOÁICĂ, zârnoáice, s.f. (Reg.) Vrăjitoare. (Atestat în forma zernoaică.) Vezi definitia »

SPOROCÓRĂ adj., s. f. (plantă) la care diseminarea se face prin spori. (< fr. sporochore) Vezi definitia »