ÎNTRERÚMPERE s. f. v. întrerupere. Vezi definitia »

REDÚCERE s. f. 1. acțiunea de a (se) reduce. 2. (mat.) simplificare pe bază de calcul a unei (in)egalități. 3. reacție în care un atom sau un ion câștigă electroni: scădere a stării de oxidație a unei substanțe ionice. 4. (log.) procedeu prin care se probează corectitudinea modurilor silogistice. ♦ ~ la absurd = dovedirea adevărului unei legi prin demonstrarea faptului că acceptarea tezei contradictorii duce la consecințe absurde. 5. (med.) reducție (4). (< reduce) Vezi definitia »

smocăníre, smocăníri, s.f. (înv.) scuturare puternică, zgâlțâire. Vezi definitia »

NEUROTIZÁRE s. f. creștere la capătul periferic al unui nerv secționat, apoi suturat, a unor prelungiri provenind din neuron. (după fr. neurotisation) Vezi definitia »

ACETIFICÁRE s. f. Acțiunea de a acetifica. – V. acetifica. Vezi definitia »