OLORÍT s. n. (Reg.) Faptul de a olori. Vezi definitia »

tâmpit, cretin, idiot, adedon Vezi definitia »

PROHODÍT², -Ă, prohodiți, -te, adj. Căruia i s-a oficiat prohodul; îngropat. – V. prohodi. Vezi definitia »

DEZMOȘTENÍT, -Ă, dezmoșteniți, -te, adj. 1. Care a fost înlăturat de la o moștenire. 2. Fig. (Adesea substantivat) Lipsit de bunurile, de bucuriile vieții; care se află în stare de sărăcie, de mizerie. – V. dezmoșteni. Vezi definitia »

TITANÍT s.n. Silicat natural de calciu și de titan, întrebuințat ca piatră semiprețioasă; sfen. [< fr. titanite]. Vezi definitia »