TĂINUITÓR, -OÁRE, tăinuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care tăinuiește, care ascunde ceva. 2. S. m. și f. Persoană care tăinuiește fapta unui răufăcător, care adăpostește o persoană urmărită de justiție sau ascunde lucruri furate, mărfuri de contrabandă etc. [Pr.: -nu-i-] – Tăinui + suf. -tor. Vezi definitia »

AGITATÓR¹, agitatoare, s. n. 1. Dispozitiv sau aparat care servește la amestecarea mai multor lichide, a unor lichide cu solide etc. 2. Dispozitiv care servește la punerea în mișcare a granulelor unui material, pentru a ușura ieșirea lor printr-un orificiu. – Fr. agitateur. Vezi definitia »

RAȘCHETATÓR, -OÁRE, rașchetatori, -oare, s. m. și f. Muncitor specializat în rașchetarea parchetului. – Rașcheta + suf. -tor. Vezi definitia »

UREDOSPÓR s.m. (Biol.) Spor produs de rugina grâului și care răspândește această boală. [< fr. urédospore, cf. lat. uredo – rugină, gr. spora – sămânță]. Vezi definitia »

POANSONATÓR, -OÁRE s. m. f. muncitor specializat în poansonare. (după fr. poinșonneur) Vezi definitia »