JANSENÍSM s. n. Curent social-religios apărut în Olanda și în Franța la mijlocul sec. XVII, care exprima opoziția unei părți a burgheziei față de iezuitism, preluând concepția despre predestinare și propovăduind o morală austeră. – Din fr. jansénisme. Vezi definitia »

RELATIVÍSM s. n. 1. concepție idealist-subiectivă care exagerează relativitatea cunoașterii umane, negând caracterul obiectiv al adevărului, văzut doar ca o convenție, o ficțiune. 2. relativitate. (< fr. relativisme) Vezi definitia »

HEMISPÁSM s. n. spasm unilateral. (< fr. hémispasme) Vezi definitia »

EMANAȚIONÍSM s. n. Emanatism. [Pr.: -ți-o-] – Din emanație. Vezi definitia »

GANGSTERÍSM s. n. Faptă, comportare de gangster; banditism organizat sau escrocherie în stil mare; p. gener. hoție, tâlhărie. – Din fr. gangstérisme. Vezi definitia »