SONÓR, -Ă adj. 1. Care produce sunete. ♦ Care are un sunet frumos, plăcut; răsunător, plin, puternic. 2. Care propagă, care amplifică sunetele. 3. (Despre consoane) Care se produce prin vibrarea coardelor vocale. 4. (Despre filme) Însoțit de vorbire și de muzică. [Cf. fr. sonore, lat. sonorus]. Vezi definitia »

DESULFURATÓR s.n. Aparat pentru desulfurare. [Et. incertă]. Vezi definitia »

subscríptor, subscríptori, s.m. (înv.) persoană care subscrie. Vezi definitia »

ACAPARATÓR, -OÁRE, acaparatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care acaparează. – Acapara + suf. -tor. Vezi definitia »

STRĂBĂTĂTÓR, -OÁRE, străbătători, -oare, adj. 1. Care străbate sau care pătrunde prin ceva. ♦ Fig. Care învinge cu ușurință piedicile; răzbătător. 2. Care cutreieră, care parcurge un loc, o suprafață. – Străbate + suf. -ător. Vezi definitia »