BĂCĂUÁNCĂ, băcăuance, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul sau județul Bacău. ♦ Locuitoare din municipiul sau județul Bacău. [Pr.: -că-uan-] – Băcăuan + suf. -că. Vezi definitia »

ALBASPÍNĂ s. f. (Bot.) Păducel. – Din lat. alba spina, it. albaspina. Vezi definitia »

CRIOSFÉRĂ s.f. Înveliș al suprafeței terestre situat în zona de interferență a atmosferei, hidrosferei și litosferei, caracterizat prin prezența gheții sau a posibilităților de formare a acesteia. [< fr. cryosphère, cf. gr. kryos – frig, sphaira – sferă]. Vezi definitia »

scóică (-ci), s. f. – 1. Specie de moluște, cochilie. – 2. Os mort, tumoare pe tendon. – 3. Ureche, pavilion al urechii. – 4. Țintă cu cap de metal strălucitor, drept ornament. Sl. skolĭka (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 332; Conev 53), cf. bg., pol. skojka, sb., cr., slov. skoljka. Vezi definitia »

DERIVÁTĂ, derivate, s. f. (Mat.) Limita raportului dintre creșterea funcției și creșterea variabilei, când creșterea variabilei tinde către zero. – Din fr. derivée. Vezi definitia »