TRÉNĂ, trene. 1. Partea de dinapoi a unor rochii, care se târăște pe jos; coadă lungă la o rochie. ◊ Expr. A duce trena = a urmări (pe cineva) pretutindeni, a se ține scai de cineva. 2. Viteză cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistă etc. ◊ Expr. A duce trena = a conduce plutonul concurenților într-o cursă atletică, ciclistă etc. – Din fr. traîne. Vezi definitia »

cấmpină, cấmpine, s.f. (înv.) câmp mic, podiș, poiată. Vezi definitia »

ATENÁNȚĂ s. f. v. atenansă. Vezi definitia »

șândúră, șândúri, s.f. (reg.) șnur (la pălărie). Vezi definitia »

ADENOLIPOMATÓZĂ s. f. tulburare de nutriție prin tumefacții hipomatoase difuze la nivelul gâtului, subsuorilor, abdomenului și regiunii inghinale. (< fr. adénolipomatose) Vezi definitia »