Definita cuvantului monocord
MONOCÓRD, -Ă, monocorde, adj., s. n. 1. Adj. (Despre instrumente muzicale; adesea substantivat) Care are o singură coardă; care vibrează într-un singur ton. ♦ Fig. (Despre opere literare, artistice) Monoton, inexpresiv. 2. S. n. Străvechi instrument muzical cu o singură coardă. [Pl. și: (2) monocorduri] – Din fr. monocorde, lat. monochordum, germ. Monochord.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu monocord
gaiárd s. m. varietate de struguri cu boabele mari, de culoare albã–rozale. (din fr. gaillard) Vezi definitia »
ABELARD [abelḁr], Pierre (1079-1142), filozof și teolog francez. Întemeietorul conceptualismului („Sic et non”); devenit legendar prin dragostea sa dramatică pentru Héloise. Vezi definitia »
BRADFÓRD s.n. Sistem englezesc de clasificare a lânurilor, după calitate, în cifre care reprezintă numărul de sculuri obținute dintr-o livră de lână. [< engl. bradford]. Vezi definitia »
CORD3, corduri, s. n. Cuțit folosit în industria pielăriei pentru depilare. – Et. nec. Vezi definitia »
YARD s. m. măsură engleză de lungime, egală cu 0,9144 m – var. iard. (< engl. yard) Vezi definitia »