preînșiințătív, -ă, adj. (înv.) introductiv. Vezi definitia »

GUSTATÍV, -Ă, gustativi, -e, adj. (Fiziol.) Care aparține gustului (I), privitor la gust, care provoacă senzația de gust. – Din fr. gustatif. Vezi definitia »

HIDROAMELIORATÍV, -Ă adj. Destinat pentru hidroameliorații. [Pron. -dro-a-me-li-o-. [< fr. hydroamélioratif]. Vezi definitia »

IMPERATÍV, -Ă I. adj. 1. care exprimă un ordin; poruncitor. ♦ mod ~ (și s. n.) = mod verbal care exprimă o poruncă, un îndemn, etc.; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care cuprinde un asemenea mod. 2. care se impune ca o necesitate absolută. II. s. n. 1. necesitate categorică ce se impune necondiționat; obligație. 2. ~ categoric = (la Kant) principiu aprioric al „rațiunii practice” care fixa, în conștiința umană, norme morale universal valabile și veșnice. (< lat. imperativus, fr. impératif) Vezi definitia »

REZULTATÍV, -Ă adj. care dă, aduce un (bun) rezultat. (< fr. résultatif) Vezi definitia »