vérgură (-re), s. f. – Virgină. – Mr. virghiră. Lat. virgo, virgĭnis (Koerting 10209; Densusianu, Rom., XXXIII, 288; Pușcariu 1860; Tiktin; REW 9364), dar fonetismul nu este clar. Pușcariu propune să se pornească de la un lat. *virgŭla și Capidan, Raporturile, 553, explică mr. prin alb. virgir. Tiktin se gîndește la un paralelism cu țărm(uri), care nu pare posibil, căci în acest caz nu s-ar aplica o terminație n. -uri. Înv., este dubletul lui virgin, adj. neol., de la același cuvînt lat. Der. virginal, adj., din fr. virginal; virginitate, s. f., din fr. virginité. Vezi definitia »

HIPALÁGĂ s.f. (Lit.) Procedeu stilistic prin care se atribuie unor cuvinte ale unei fraze ceea ce convine altor cuvinte. [< fr. hypallage, it. ipallage, cf. gr. hypalage < hypallassein – a schimba]. Vezi definitia »

PRIMIGÉSTĂ adj., s. f. (femeie) gestantă pentru prima oară. (< fr. primigeste) Vezi definitia »

MACROFÍTĂ s. f. plantă superioară de talie mare. (< fr. macrophyte) Vezi definitia »

răcóină¹ s.f. (reg.) pânză din care se fac saltele. Vezi definitia »