lácrimă (lácrimi), s. f. – Strop de lichid secretat de ochi. – Var. lacrămă. Mr. lacrimă, lacîrmă, megl. lacrimă. Lat. lacrĭma (Pușcariu 931; Candrea-Dens., 938; REW 4824; DAR), cf. it., sp., port. lagrima, prov. lagrema, fr. larme. – Der. lăcrima, (mr., megl. lăcrămare), vb. (a scoate lacrimi, a avea lacrimi în ochi, a plînge; pop., a reclama), cu ultimul sens prin confuzie cu a reclama (după Pușcariu 933; Candrea-Dens., 939 și DAR, lăcrima reprezintă direct lat. lacrĭmāre); lăcrimitor, adj. (înv., jalnic); lăcrimătură, s. f.; lăcrimioară, s. f. (lacrimă mică; mărgăritel; Convallaria maialis); lăcrimiță, s. f. (dim., planta Maianthemum bifolium); lăcrimos (mr. lăcrimos, lăcărmos), adj., cf. it., sp., port. lagrimoso, prov. lagremos (după Pușcariu 933 și Candrea-Dens., 940, direct din lat. lacrĭmosus); lăcrimicios, adj. (care produce lacrimi); înlăcrima, vb.; înlăcrimat, adj. (cu lacrimi; împestrițat cu lînă); lăcrimătură, s. f.; lăcrămație, s. f. (reclamație), prin confuzie cu reclamație. – Der. neol. lacrimal, adj.; lacrimatoriu, s. n.; lacrimogen, adj. Vezi definitia »

SFÂRLOÁGĂ, sfârloage, s. f. (Reg.) Încălțăminte proastă, ruptă. – Et. nec. Vezi definitia »

CICLOHEXANÓNĂ s. f. cetonă ciclică derivată din ciclohexan. (< fr. cyclohexanone) Vezi definitia »

VISCOÁLĂ, viscoale, s. f. (Rar) Viscol. – Postverbal al lui viscoli. Vezi definitia »

TERATOGENÉZĂ s. f. 1. apariție și formare a monștrilor sau a monstruozităților. 2. ramură a teratologiei care studiază cauzele malformațiilor. (< fr. tératogenèse) Vezi definitia »