preátcă (prétce), s. f. – Ac, bețișor care susține fagurele în stup. – Var. pretcă. Sb. pritka ‹ sl. pritĭkŭ (Tiktin; Conev 67). Este dubletul lui pritcă, s. f. (Banat, spiță la roată); preotcă (var. preutcă), s. f. (urdiniș); preoacă, s. f. (roi); pretcar, s. m. (sfredel). Vezi definitia »

RÁDĂ¹, rade, s. f. Zonă de apă din vecinătatea unei coaste, cu sistem de apărare naturală sau artificială, servind la adăpostirea navelor într-un port împotriva vânturilor, valurilor sau curenților. – Din fr. rade. Vezi definitia »

POJÁRNIȚĂ, pojarnițe, s. f. (Bot.; pop.) Sunătoare. – Pojar + suf. -niță. Vezi definitia »

nițuváră, nițuvére, s.f. (reg.) brândușă de toamnă. Vezi definitia »

CĂNÍȚĂ, cănițe, s. f. Diminutiv al lui cană². – Cană + suf. -iță. Vezi definitia »