AUTO¹- Element de compunere care arată că noțiunea conținută de a doua parte a cuvântului compus se referă la subiect sau că acțiunea exprimată se îndeplinește de la sine, prin mijloace proprii; servește la formarea unor substantive ca: autoliniștire, adjective ca: autocritic și verbe ca: autoadministra. [Pr.: a-u-] – Fr. auto- (< gr.). Vezi definitia »

TELMATO- elem. „mlaștină, baltă”. (< fr. telmato-, cf. gr. telma, -atos) Vezi definitia »

ANOCÁTO adv. (Înv.) În neorânduială, de-a valma. – Ngr. ano kato. Vezi definitia »

PORTO³- elem. „vena portă”. (< fr. porto-, cf. lat. porta, orificiu) Vezi definitia »

PÚTTO s. n. (în sculptura și pictura italiană) motivul plastic al copilului Amor; amoraș. ◊ denumire dată figurilor de îngerași care apar frecvent în compozițiile iconografice sau decorative din epoca Renașterii și apoi în baroc. (< it. putto) Vezi definitia »