DISECÁ vb. I. tr. 1. A tăia, a împărți metodic părțile unui organism pentru a le studia structura sau vătămăturile cauzate de o boală. 2. (Fig.) A analiza minuțios, a cerceta atent. [P.i. diséc, 3,6 -că. / < fr. disséquer, cf. lat. dissecare]. Vezi definitia »

dehocá (dihocá), dehóc (dihóc), vb. I (înv.) 1. a tăia. 2. a sfâșia. 3. a istovi, a stoarce de puteri. Vezi definitia »

curdeásca s.f. sg. art. (reg.) dans țărănesc cu lăutari; brâul în doi. Vezi definitia »

CONFISCÁ, confisc, vb. I. Tranz. A lua de la cineva un bun, fără despăgubire, pe temeiul unei hotărâri judecătorești sau în urma dispoziției unei autorități. – Din fr. confisquer, lat. confiscare. Vezi definitia »

CRUCIFICÁ vb. tr. 1. a executa un condamnat prin țintuire pe cruce; a răstigni. 2. (fig.) a chinui. (după fr. crucifier) Vezi definitia »