POLOLOGHÍE s. f. v. poliloghie. Vezi definitia »

TRANZÁCȚIE, tranzacții, s. f. Convenție între două sau mai multe părți, prin care se transmit anumite drepturi, se face un schimb comercial etc.; p. gener. înțelegere, învoială, acord. [Var.: (înv.) tranzacțiúne s. f.] – Din fr. transaction, lat. transactio, -onis. Vezi definitia »

ARISTOCRAȚÍE, aristocrații, s. f. (În orânduirea sclavagistă și feudală) Clasă socială conducătoare, care deține puterea de stat și asuprește celelalte clase sociale; (în orânduirea capitalistă, ca rămășiță a orânduirilor anterioare) pătură superioară a claselor exploatatoare, care se bucură de diferite privilegii și avantaje datorită obârșiei și bogăției sale; nobilime, boierime. ♦ Vârfurile privilegiate ale unei clase sau ale unui grup social exploatator. – Fr. aristocratie (< gr.). Vezi definitia »

CUPELÁȚIE s.f. Procedeu industrial de separare a argintului din minereurile bogate în plumb, constând în topirea minereului într-un curent puternic de aer. [Gen. -iei. / cf. fr. coupellation]. Vezi definitia »

XENOLOGÍE s.f. (Biol.) Studiul relațiilor dintre gazdă și stadiile ontogenetice ale unui parazit specific. [< germ. Xenologie, cf. gr. xenos – străin, logos – știință]. Vezi definitia »