stívă (-ve), s. f. – Grămadă de obiecte ordonate. It. (ven.) stiva, prin intermediere orientală, cf. ngr. στοίβα, bg. stiva. – Der. stiva, vb. (a face stive); stivaj, s. n. (operație de încărcare a unei nave), din it. stivaggio. Vezi definitia »

a dormi cu capul în priză expr. (glum.) a fi răcit din cauza curentului. Vezi definitia »

TEÁRĂ, teri, s. f. (Reg.) 1. Natră. 2. Război de țesut. – Lat. tela. Vezi definitia »

păiușínă, păiușíne, s.f. (reg.) păiuș. Vezi definitia »

TILÍȘCĂ, tiliști, s. f. Plantă erbacee cu rizomul târâtor, cu tulpina acoperită de peri moi, cu flori trandafirii dispuse în ciorchine (Circaea lutetiana). – Et. nec. Vezi definitia »